fbpx

Medicamentele și sarcina

Sindromul inimii frânte
19/08/2017

Medicamentele și sarcina

Datorită stării fiziologice deosebite pe care sarcina o reprezintă este foarte important pentru orice femeie să cunoască câteva aspecte esențiale privitor la administrarea de medicamente în această perioadă. La momentul actual este relativ cunoscut faptul că administrarea anumitor medicamente în timpul sarcinii poate produce o serie de anomalii de dezvoltare ale embrionului și ale fătului însă este foarte important de menționat că nu toate medicamentele afectează sarcina iar administrarea acestora trebuie făcută numai la recomandarea unui medic.

Transferul medicamentelor din circulația maternă în circulația fetală se realizează la nivelul placentei care are de altfel și rolul de barieră selectivă. Astfel, în funcție de trecerea prin placentă medicamentele ce se pot administra gravidelor se clasifica în 4 categorii: medicamente cu transfer limitat (Kanamicina), crescut (Ampicilina, Amoxicilina, Aciclovirul), excesiv (Diazepamul) și medicamente ce nu traversează placenta (Insulina, Heparina standard) , astfel administrarea celor din urmă la mamă nu va produce efecte asupra fătului. Important de mentionat este și faptul că apariția anomaliilor embrio-fetale după administrarea de medicamente depinde de o serie de factori precum: natura medicamentului – de la nivelul prospectului se poate vedea dacă acesta are sau nu efect teratogen, modul de administrare și durata administrării – unele medicamente administrate în doze mici și pe perioade scurte nu afectează fătul, sensibilitatea embrionului la medicamente – condiționată strict de genetică și perioada sarcinii în care a fost administrat medicamentul. Cel din urmă factor menționat este de altfel și cel mai important deoarece în funcție de stadiul de dezvoltare al embrionului medicamentele pot acționa diferit:

  • în primele 2 săptamâni administrarea unui medicament poate determina fie moarte embrionului fie poate să nu îl afecteze, confrom legii ” totul sau nimic”;
  • în primele 3 luni fiind perioada de formare a organelor riscul de apariție a malformațiilor postmedicamentoase este cel mai mare;
  • în perioada fetală (lunile 4-6) administrarea unor medicamente afectează mai mult funcționarea organelor decât structura lor, cea din urmă fiind relativ diferențiată;
  • în perioada perinatală (lunile 7-9) prin administrarea anumitor medicamente se pot produce: naștere prematură, toxicitatea cardiacă și pulmonară, travaliu întârziat, sevraj, etc..

Pentru a face mai facilă înțelegerea celor menționate mai sus o organizație din SUA, Food and Drugs Administration, a clasificat medicamentele in 5 clase in funcție de riscul administrării în timpul sarcinii:

Clasa A–  medicamente care pot fi utilizate pe toată durata sarcinii, demonstrate experimental si clinic.

Exemple: medicamente pentru difunctia tiroidiana de tipul levotiroxina, liotironina si acidul folic.

Clasa B– medicamente pentru care nu există dovezi experimentate de efecte negative în timpul sarcinii.

Exemple: antibioticele de tipul penicilină, amoxicilină, ampicilină, eritromicină și metroclopramidul.

Clasele C și D – medicamente a căror utilizare ar trebui evitată dar care se pot folosi în cazul în care beneficiul depașește riscul.

Exemple: tramadol, amlodipina, losartan, digoxin, alprazolam, lorazepam.

Clasa X – medicamente complet contraindicate la gravide.

Exemple: medicamente pentru controlul tensiunii arteriale de tipul captopril, enalapril, ramipril, medicamente pentru controlul colesterolului de tipul atorvastatina, simvastatina, antidiabetice orale de tipul metformin.

 

În concluzie, există nu număr crescut de afecțiuni care necesită tratament pe parcusul sarcinii și se pot trata cu succes însa respectând cele două reguli de aur: întrebați medicul și nu practicați automedicația.